Contabilitatea drepturilor de autor

February 6th, 2017

Contabilitate pentru drepturi de autor

Autorii și editurile au nevoie de câteva repere legislative și contabile când inițiază un proiect de editare a unei cărți, fiind necesară o discuție privind drepturile de autor, la care trebuie să se țină cont și de taxele aferente.

Trebuie luate în considerare două cazuri în care se pot afla autorii: să fie înregistrați ca PFA sau nu. Dacă autorii au venituri constante din drepturi de autor și sunt înregistrați ca PFA pentru a le declara, sarcina de a declara și plăti taxele aferente drepturilor de autor le revine. Altfel, editura, respectiv firma care administrează editura, va declara, reține și plăti taxele aferente contractului de drepturi de autor în momentul în care se va face plata drepturilor de autor.

În cazul editării cărților, cel mai frecvent este cazul autorilor care nu sunt înregistrați ca Persoană Fizică Autorizată. Pentru a avea un calcul clar al drepturilor de autor, să presupunem că baza de calcul (venitul brut) ar fi 1000 lei, dar autorii trebuie să aibă în vedere că, din cei 1000 lei, vor avea de plătit și taxe.

Schema de calcul pentru autorii care nu sunt PFA:

1000 lei (venit brut), din care se vor reține:

– contribuție pensii (10,5%): 1000 x 10,5% = 105

– contribuție sănătate (5,5%): 1000 x 5,5% = 55

– baza de calcul impozit pe venit (16%): 1000 – 105 – 55 = 840

– impozit pe venit 16%: 134,40

Total contribuții și impozit = 105 + 55 + 134,40 = 294,40

Venitul net (de plătit către autor) = 1000 – 294,40 = 705,60 lei

Așadar, autorul și editura vor negocia prin contract 1000 lei, dar autorul va primi 705,60 lei, cu mențiunea că în contractul de drepturi de autor se vor regăsi toate aceste detalii, alături de numărul de exemplare cuvenit autorului cu titlu de gratuitate.

În acest caz analizat anterior trebuie reținut că editura (firma care administrează editura) va depune declarațiile necesare și va plăti taxele calculate și reținute.

Veti sprijini activitatea noastră cumpărând carti de la Librăria Carter (http://www.librariacarter.ro).

Murakami ia la dans cititorul, nu personajele

May 26th, 2016

Haruki Murakami, Dans, dans, dans

Cine a citit proza fantastică a lui Mircea Eliade va regăsi atmosfera de lumi paralele și la Murakami. Citind pagină cu pagină, te transpui pas cu pas în universul autorului.

Personajul principal – un jurnalist care, la 34 de ani, renuntase la partea lui dintr-o afacere și divortase de curând – a ales să trăiască într-o lume interioară, în care sunt filtrate aspectele vietii, rămânând la suprafată doar ceea ce era cu adevărat semnificativ. Astfel, întâlnirea avută cândva cu prostituata Kiki din Hotelul Delfin revine în memorie și devine importantă o reîntâlnire. Însă vechiul hotel fusese înlocuit cu o cladire nouă și somptuoasă, totuși anumitor personaje – printre care și tinerei de la receptie – li se relevase căi de a ajunge la vechiul hotel.

Hotelul Delfin și Kiki, fascinanta femeie care dispăruse, sunt punctele pe care este construit acest roman – totodată o poveste cu intrigă politistă și o poveste interioară, cu substrat sentimental. Pe măsura desfășurării investigatiei privind disparitia lui Kiki, personajul principal are parte de o evolutie interioară în paralel cu evolutia evenimentelor. Evolutia merge pe mai multe niveluri paralele și este condusă de anumite indicii: întâmplător, merge la cinema și o descoperă în film pe fosta prostituată. Fiecare personaj al cărtii, fiecare scenă a poveștii este un element al evolutiei intrigii, dar și al evolutiei interioare a personajului principal. Investigând traiectoria lui Kiki, dar și noua dimensiune a Hotelului Delfin, evolutia interioară și exterioară duce finalul poveștii într-un punct comun: fata de la receptia noului Hotel Delfin. Ea are legătură cu ambele planuri ale poveștii – are și ea experienta intrării în vechiul hotel, planul ireal, dar și întâlnirea cu personajul cărtii la nivelul noului hotel, planul real, devenind pe parcurs evident că iubirea va limpezi realitatea.

Dincolo de delectarea cititorului cu un roman stufos în informatii și idei de o remarcabilă calitate, citirea acestei cărti poate provoca o autoinvestigare interioară. Urmărind personajele, cititorul are ocazia să își analizeze diferite aspecte ale vietii și să își stabilească propriile priorităti.

Dansul? Stăpânirea pașilor de dans provoacă admiratia privitorilor. Ca într-un dans, cunoscându-se pașii – ”realitatea absolută” -, orice situatie este stăpânită.

Veti sprijini activitatea noastră cumpărând această carte de la Librăria Carter (http://www.librariacarter.ro/carti/251-dans-dans-dans.html).

Ce ar fi de folos sa stii despre scaderea TVA la carti?

January 11th, 2016

scaderea-tva-la-cartiDe la 1 ianuarie 2016, gratie prevederilor articolului 291 din Legea nr. 227/2015 referitoare la Noul Cod Fiscal, cumparatorii de carti vor plati mai putin librariilor sau editurilor. Valoarea TVA la carti a fost scazuta de la 9% la 5%, astfel incat la o carte care costa inainte de aplicarea legii 10 lei pretul va fi 9,63 lei.

Cum se poate verifica daca pretul unei carti are TVA 5%?

Unele librarii au anuntat ca scaderea TVA la carti sau la alte produse, pentru inceput, se va vedea doar la casa de marcat, respectiv la realizarea comenzilor in librariile virtuale. Explicatia este volumul de munca aproape imposibil de implinit de pe o zi pe alta, unele librarii avand mii de titluri in stoc. Asadar, fiecare doritor sa cumpere o carte poate verifica sau calcula pretul modificat prin scaderea TVA.
De exemplu, la pretul de 10 lei al unei carti se imparte 1,09 si se afla astfel pretul fara TVA al cartii, adica 9,17 lei. La acest pret unitar se poate inmulti noua valoare TVA = 5%, rezultand 0,46 lei, asadar noul pret va fi 9,63 lei, care poate fi rotunjit, adica 9,65 lei.

Daca vanzatorul de carte nu a modificat pretul cu TVA 5%?

Exista posibilitatea ca preturile afisate de catre cei care vand carti in librarii sau pe internet sa nu fie inca modificate, dar firmele sunt obligate sa emita bon fiscal sau facturi cu valoarea TVA de 5%. Daca ati primit, dupa 1 ianuarie 2016, un bon fiscal sau o factura fiscala la cumpararea unei carti cu valoare TVA 9%, solicitati returnarea diferentei, firma va fi nevoita sa faca aceasta rectificare chiar si din proprie initiativa.

Cumparand o carte de pe internet (de exemplu, pe www.librariacarter.ro sunt modificate taxele pe valoare adaugata), probabil ca vi se va factura si taxele de transport, in cazul acestora TVA este 20% (scazut de la 24%).

Veti avea mai multe carti in biblioteca incepand cu acest an?

Poate parea o valoare mica aceasta diferenta de pret castigata de cumparator, dar cumparand carti in valoare de 100 lei, veti castiga 4,60 lei. Aceasta diferenta poate insemna inca o carte, in ofertele librariilor sunt foarte multe carti care au pret in jur de 5 lei.

 

Veti sprijini activitatea noastră cumpărând carti de la Librăria Carter (http://www.librariacarter.ro).

Opere ale autorilor români în DOMENIUL PUBLIC

March 2nd, 2015

Textele autorilor români intră în DOMENIUL PUBLIC după 70 ani de la moartea acestora, ceea ce înseamnă că aceste opere pot fi reproduse și difuzate fără a mai fi protejate de drepturi de autor din momentul trecerii acestora în Domeniul Public.

Conform Legii nr. 8 din 14 martie 1996 (capitolul 5, Art. 25), completată de Legea 285/ 2004, privind dreptul de autor și drepturile conexe, ʺ(1) Drepturile patrimoniale prevazute la art. 13 si 21 dureaza tot timpul vietii autorului, iar dupa moartea acestuia se transmit prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe o perioada de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusa la cunostinta publica in mod legal. Daca nu exista mostenitori, exercitiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectiva mandatat in timpul vietii de catre autor sau, in lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectiva cu cel mai mare numar de membri, din domeniul respectiv de creatie.”ʺ.

Traducerile acestor opere (Legea 285/2004 – ”14. Articolul 16 va avea urmatorul cuprins: «Art. 16. – Prin realizarea de opere derivate, in sensul prezentei legi, se intelege traducerea, publicarea in culegeri, adaptarea, precum si orice alta transformare a unei opere preexistente, daca aceasta constituie creatie intelectuala.»”) beneficiază de aceleași prevederi, adică autorul traducerii unei cărţi va fi la rândul său beneficiarul drepturilor de autor pentru traducerea sa, cu aceeași durată de 70 de ani din momentul în care a fost publicată traducerea. Traducerea este protejată timp de 70 de ani chiar dacă opera originală a intrat deja în rândul operelor din Domeniul Public.

Autorii și traducătorii care au cedat drepturile unei edituri – pentru o durată determinată în care editura a primit drepturile editării unei cărţi sau a unei traduceri – își recapătă drepturile după perioada de cedare a drepturilor menţionată în contractul cu editura.

Atenţie și la excepţiile care însoţesc în legislaţie aceste prevederi privind drepturile de autor!

Printre ”Contesele Gestapoului”, Ivana – printesa Muruzi, cu origini romanesti

May 15th, 2013

conteselegestapouluicyrilederfgjvjo2rÎntr-o istorie a Parisului ocupat în al doilea război mondial de trupele germane, relatată de profesorul Cyril Eder în cartea ”Contesele Gestapoului”, una dintre figurile relevante ale unei lumi decadente care conviețuia alături de nemți este considerată a fi Ivana (Yvonne) Eufrosina, prințesă din familia Muruzi.

În prezentarea familiei acestei prințese, autorul îl pomenește pe prințul Dimitrie, străbunicul Ivanei, care a contribuit la anexarea Basarabiei la Rusia în 1912. În istoria familiei se găsesc membri cu origini turcești, românești, rusești și grecești, având legături cu familiile Cantacuzino și Ghica și dând istoriei României dregători moldo-valahi.

Ivana s-a născut însă la Moscova (în 1907), bunicul ei din partea tatălui fiind primul prinț Muruzi prin ordinul țarului Alexandru III, dar familia s-a stabilit la Montpellier, în 1924. A obținut o diplomă în științe politice la Paris, vorbea șapte limbi, ceea ce i-ar fi facilitat o carieră diplomatică, însă avea o imagine de persoană labilă, după pierderea unei sarcini, o condamnare în urma unui accident de mașină și existau presupuneri că era bisexuală, având o relație apropiată cu amanta tatălui ei. La fel și tatăl ei, prințul Muruzi, care devenise în cele din urmă un anticar ce profita de titlu pentru avea acces în lumea bună, de unde achiziționa obiecte de valoare la subpreț.

În 1940, prințesa, având o legătură intimă cu un șef al contraspionajului francez, a fost implicată în astfel de servicii, însă anturajul pe care-l avea i-au făcut pe superiori să renunțe la serviciile ei. Ulterior, a cunoscut-o pe Yvonne Bălăceanu, o româncă în căutare de cumpărători pentru câmpurile petrolifere din România, iar amantul acesteia a pus-o pe Ivana în contact cu Genin, un industriaș aflat în legătură cu nemții și, se pare, cu Gestapo-ul. După ce-și umpluse buzunarele în urma unor afaceri dubioase, Ivana l-a reîntâlnit pe căpitanul Menard, cel care o implicase ca agent francez, așa încât a devenit dublu agent, potrivindu-i-se foarte bine o viață plină de intrigi. În spatele acțiunilor ei în favoarea ocupanților sau a rezistenței mai stau și o grămada de picanterii din lumea mondenă a vremii, unde ea era tratată ca o prințesă, având acces astfel în diferite anturaje și afaceri. În urma unui transport fictiv de țigări organizat de ea și în care era implicat și Genin – cu care a rămas însărcinată – a fost condamnată de poliția germană pentru escrocherie. În închisoare, trecând prin experiența infectării cu sifilis și a unei nașteri cu cezariană, a prins gustul morfinei și al altor droguri. Dependența de droguri și cheltuielile creșterii copilului ar putea justifica implicarea prințesei Muruzi în vânzarea unor obiecte confiscate de la evrei, în trafic cu stupefiante sau escrocherii și furturi vulgare. A mai fost condamnată pentru diverse delicte, iar în 1947 a fost închisă pentru spionaj în favoarea dușmanului.

Prințesa Muruzi era văzută de presă, în timpul proceselor de după război, ”ca o vrăjitoare purtând pe cap un fular când înfășurat ca un coif înalt, când aranjat a la Petrușca, cu ochii rotunzi, fața colțuroasă”. Decăderea Ivanei s-a terminat într-n sanatoriu din Neuilly sur Marne.

Acest tablou al Franței aflată sub ocupație în timpul celui de-al doilea război mondial descris de Cyril Eder ilustrează viața de dincolo de paginile istoriei oficiale, cu încercarea celor ocupați de a trăi cât mai normal posibil, unii dorind să își păstreze obiceiurile și luxul chiar cu riscul compromiterii și a colaborării cu nemții. Portretele acestei cărții aparțin unor personaje care au făcut vâlvă după război prin comportamentul dezvăluit și judecat de justiție și presa vremii.

Originile românești ale prințesei Muruzi nu sunt însă relevante în această carte și nici subliniate de autor, totuși informațiile despre familia domnească din care se trage pot fi interesante într-o reconstituire a galeriei dregătorilor moldo-valahi.

Cyril Eder, Contesele Gestapoului, Editura Echinox, 2008, carte disponibilă la www.librariacarter.ro

Compozitia unei carti

April 19th, 2012

Ai o idee… Cum compui această idee în formatul unei cărți?

TEXTUL

  • TITLUL: câteva cuvinte menite să definească ideea ta, cartea ta.
  • CUPRINSUL: poți începe prin a scrie structura cărții, așa încât vei putea ușor realiza o schiță a ideii, pe care să o poți dezvolta pe parcursul cărții.
  • Textul ar fi bine să fie compus cel puțin pe simpla structura: o introducere, desfășurare ideii, încheiere.
  • Conținutul propriu-zis al cărții poate fi însoțit de:

– o prefață sau postfață – prin care o persoană avizată în domeniul de interes al cărții poate oferi cititorului câteva repere privind carte;

– bibliografie – necesară în lucrările de specialitate, pentru redactarea cărora au fost folosite alte surse în documentare;

– index;

– dicționar de termeni;

– alte anexe de folos cititorilor.


PARTEA GRAFICĂ

  • Coperta I (partea din față a cărții) – este imaginea cărții.

– pot fi folosite imagini ilustrative sau elemente grafice;

– pe lângă descrierea grafică a cărții, pe coperta I vor mai apărea titlul, numele autorului, sigla editurii, sigla de colecție;

  • Coperta II (partea din spate a cărții) – completează grafic și cu informații coperta I

– aici poate fi un spațiu dedicat unei scurte prezentări a autorului (însoțită de fotografie);

– poate apărea o scurtă descriere a cărții.

  • Elemente grafice în interiorul cărții – ilustrații, planșe de imagini, imagini ilustrative, grafice, tabele etc.

– realizare grafică a începutului fiecărui capitol.

Realizarea unei cărți trebuie să aibă o coerență, să reprezinte grafic și stilistic ideea, ar fi necesară chiar o unitate artistică.

A fi autor – minim necesar

April 17th, 2012

Te-ai hotărât să scrii o lucrare, o poveste, o poezie, un eseu, un jurnal…
Ceea ce ai scris poate deveni o carte dacă…

– are un limbaj îngrijit:

  • fără greșeli gramaticale! (atenție la semne de punctuație, la cratime și forme gramaticale!);
  • cu respect pentru limba română! (evitați pleonasme, repetiții, cacofonii, dezacorduri etc.!);
  • exprimarea să nu fie greoaie (limbajul de lemn nu are ce căuta într-o carte, căutați să vă exprimați ideile cu cuvinte proprii).

– este original:

  • propriile idei cu cuvinte proprii;
  • evită plagiatul (folosirea unei idei, text copiat fără a fi indicat că este citat şi fără a se menţiona sursa. Aceeaşi situaţie pt. imagini, grafice, tabele etc.);
  • ATENŢIE LA FOLOSIREA DE TEXT, IMAGINI, TABELE, GRAFICE etc. din alte surse (Nu folosi imagini de pe Internet decât dacă este menționat pe site că publicarea este liberă sau dacă se obține acordul celui care are drepturile asupra imaginii!);
  • în situaţia în care este nevoie a se prelua citate de text, imagini, tabele, grafice, chiar şi idei, se indică sursa (autor, titlu, editura, localitatea, anul, nr. paginii – cu p. sau paginile – pp, sau link de internet).

Urmărește articolele despre drumul cărții de la idee la cititor!

Cum sa nu ratati noutatile noastre din lumea cartilor

March 2nd, 2011

Pentru a afla la timp informatiile din domeniul cartilor care va intereseaza, sa nu ratati vreo noutate care v-ar fi de folos, dar nici sa nu fiti deranjati de prea multe mesaje, puteti folosi NEWSLETTER, RSS sau RETELE SOCIALE (Facebook sau Twitter).
NEWSLETTER (SERVICIUL DE ABONARE LA INFORMARE PRIN E-MAIL)
Avantajul acestei optiuni de informare este ca nu veti rata vreo informatie furnizata de www.librariacarter.ro sau de blogul Cuvinte despre carti, atata timp cat va cititi e-mailul cu regularitate. Totusi, pentru a filtra informatiile care va intereseaza, le-am impartit pe domenii de interes (literatura/ stiinte/…/ toate categoriile) si am pus separat un buton de bifare pentru informare privind noutatile aparute pe blog.
RSS (ABONAREA LA INFORMARE IN MENIUL BROWSER-ULUI DVS.)
Urmarind instructiunile care apar in pagina Despre noi a blogului, veti afla cum puteti crea in bara de sus a browserului folosit de Dvs. un buton in care se desfasoara ultimele titluri publicate pe blog. Cu acest serviciu nu veti pierde timp accesand site-ul pentru a vedea noutatile publicate, veti intra pe blog doar daca este un titlu care va atrage spre a citi intregul articol.
RETELELE SOCIALE (FACEBOOK SAU TWITTER)
O uimitoare sursa de informatii poate fi un cont pe o retea sociala. Daca va alcatuiti un grup de prieteni sau folositi grupuri sau pagini interesante, veti descoperi ca acestia furnizeaza direct si la timpul prezent informatii sau comentarii din diferite sfere ale vietii. Prin intermediul acestor retele distribuim informatiile Librariei Carter sau ale blogului Cuvinte despre carti, dar dam mai departe si informatii pe care le primim in cercul dezvoltat (spre 5000 de prieteni, plus membri ai grupurilor si paginilor dezvoltate). Pe Facebook, pentru a filtra multitudinea de informatii, care poate fi coplesitoare altfel, am inceput sa creem grupuri de interes (Zona autorilor sau Zona cartilor pentru copii).
Va invitam sa beneficiati de informatiile care circula in comunitatea noastra!

Cartea “Nascut in U.R.S.S.” a lui Vasile Ernu a aparut in Spania

November 8th, 2010

nacido-en-la-urssInitial, cartea Nascut in U.R.S.S. a lui Vasile Ernu a aparut in limba româna, la Editura Polirom, in 2006.
In Romania, cartea a fost apreciata cu premii: Premiul pentru debut al revistei Romania
literara
, cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Romania si nominalizari: Premiul de debut al revistei Cuvintul, Premiul pentru Roman si Memorialistica al revistei Observator cultural si Premiul Opera Prima al Fundatiei Anonimul.
Traducerea in limba spaniola nu este prima aparitie intr-o limba straina a cartii lui Ernu. In anul 2007, Nascut in U.R.S.S. a fost publicat la Editura Ad Marginem din Rusia (traducere de Oleg Panfil), iar in
2009 a aparut in limba bulgara la Editura KX – Critique & Humanism (traducere de Stilyan Deyanov).
In limba spaniola, cartea Nascut in U.R.S.S. a aparut la Editura Akal (Madrid), in 2010, in traducerea Corinei Tulbure – Nacido en la URSS.
De asemenea, cartea este in curs de traducere pentru editare in limba italiana (Editura Hacca) din Italia, in limba ungara (Editura L’Harmattan, din Ungaria) si este in curs de aparitie la Editura Sulakauri din Georgia.

Vreau sa fiu V.I.P. – o carte pentru relaxare

August 31st, 2010

vreau_sa_fiu_vipDaca as fi gazda unei librarii, as recomanda unei cliente aceasta carte (aparuta la Editura Polirom, autoarea a mai scris si Diavolul se imbraca de la Prada) ca nefiind plictisitoare, dar nici genul de roman pe care nu-l mai poti lasa din mana.
Povestea ne poarta prin cluburile din New York si evenimentele stralucitoare in care este implicata eroina romanului. Din aceasta carte am aflat ca exista, de exemplu, BlackBerry. Ma intreb cat o fi costat aceasta forma de publicitate pentru produsul respectiv si inca alte cateva.
Dincolo de experienta de PR in New York, care poate fi interesanta pentru cele/ cei care activeaza la noi in acest domeniu, descoperim o poveste de dragoste care nu are nimic deosebit. Bette este purtata de mass-media printr-o relatie cu un celebru june al New Yorkului, dar in realitate se indragosteste de un barbat simplu, apropiat de nivelul ei sufletesc si de viata.
Concluzia autoarei ar fi ca orbitoarea stralucire a V.I.P.-urilor nu poate aduce fericire; este ceva fals si fara alte valori decat banii.

Zona autorilor pe Facebook

August 26th, 2010

Am deschis pe Facebook Zona autorilor, intr-un moment in care Guvernul Boc mai pune niste bete in roate creatorilor, care ar putea beneficia de drepturi de autor.
Inca nu sunt clare normele metodologice de impozitare a drepturilor de autor, dar vom afla sau vom interpreta cot la cot cu contabilii si cu functionarii responsabili ce ne asteapta.
Ideea Zonei Autorilor a aparut inainte de haosul produs de noile reglementari privind drepturile de autor. Este nevoie de un spatiu in care autorii sa afle ce costuri si beneficii pot avea publicand o carte. Si care sunt pasii pe care trebuie sa-i cunoasca chiar si in conceperea unei carti.
Prin intermediul Facebook este posibila crearea unei comunitati in care sa existe discutii privind problemele autorilor in tara si nu numai.

Difuziunea literaturii române – articol de Adrian Marino

August 3rd, 2010

Articolul a fost publicat in Natiunea, anul II, nr. 413, 11 august 1947, p. 2 si este reprodus in culegerea de publicistica a lui Adrian MarinoCultura si creatie, editie realizata de Aurel Sasu si aparuta la Editura Eikon, 2010.

Este un fapt in afara de orice discutie ca scriitorul roman, oricare ar fi el, sufere din pricina lipsei de prestigiu in afara a literaturii romane, a unei limbi de circulatie universala, cum ar fi, de pilda, cea franceza. Recent, Camil Petrescu a dat expresie acestui complex de inferioritate, nejustificat, pretinzand ca natiunile mici nu pot da scriitori mari. Am exprimat chiar in aceasta pagina opiniile noastre in aceasta privinta si nu ma voi repeta. Un fapt ramane indiscutabil. Chiar prin intermediul ingrat al traducerilor, al informatiei din studii indirecte, literatura romana nu se bucura nici pe departe de interesul pe care, fara nici un fel de orgoliu national, de buna seama il merita. Tot ce s-a facut pana acum in aceasta privinta este absolut lipsit de insemnatate, perspicacitate publicistica si finete, si va trebui reluat de la inceput pe alte principii, mai putin spectaculoase, “propagandistice” poate, insa infinit mai solide. Este vorba sa facem cunoscut strainatatii absolut tot ce a produs valabil, universal, literatura romana pana in prezent. Problema de o delicatete infinita, pandita de o iremediabila ratare la cel dintai pas gresit. Va trebui sa avem limpede in spirit, pentru aceasta, cateva adevaruri simple, nu mai putin fundamentale, totul infatisandu-se cu titlul de simple sugestii.
Interdependenta literara dintre natiuni fiind un fenomen organic, osmotic, a o provoca pe cale artificiala ar parea la prima vedere o operatie absurda, himerica si asa si este. A trebuit sa vina curiozitatea genuina a Vicontelui de Vogue pentru ca opinia literara europeana sa ia cunostinta cu surprindere de existenta romanului rus. Literatura romana trebuie dar “descoperita”. Iata un prim adevar indiscutabil. Pana ce cateva din operele literaturii romane nu vor fi devenit subit elocvente fondului inefabil al unui spirit apusean de mare amplitudine si rezonanta, tot ce se cladeste este nisip. Merimee n-a “tusat” nici o subventie pentru a se entuziasma de literatura slovena sau de Puskin, pana intr-acolo incat a simtit necesitatea invataturii limbii ruse. Acest moment providential, produs pur al hazardului, pentru literatura romana inca nu a sosit. In asteptare, nu ne ramane decat a-l pregati cu meticulozitate, a-l stimula, a ne inculca in constiintele europene cu suplete, a ne insinua cu maxima abilitate in acea regiune obscura a spiritelor primitoare din afara, de unde irup subit flacarile cuceritoare ale entuziasmului.
Dar, daca obiectul esential al acestei difuziuni este captarea inevitabila a marilor constiinte europene, singurele care se bucura de o efectiva autoritate, in public literar, pe deasupra ecourilor si entuziasmelor oficiale, propagandistice, efemere prin definitie, rezulta de aici ca actiunea de infiltrare simpatetica nu poate fi ideata decat de un spirit de aceeasi calitate sufleteasca profunda. Nu vei vorbi de Claudel daca nu esti construit din aceeasi plasma, nu poti atrage atentia lui Andre Gide daca limfa sangelui tau spiritual nu este asemanatoare. Un mare scriitor, un critic acut intuieste dintr-o data ce poate interesa organic pe un creator de structura asemanatoare si ce nu. Procedand pe cale intuitiva, de la nivelul unei mari experiente literare, nu poti gresi niciodata. Incheierea este ca destinele difuziunii literare romane nu pot fi incredintate decat unui mare creator, unui critic de larga receptivitate, informatie si capacitate intuitiva, sigur in stare a avea un conspect rotund al spiritului european al epocii. El singur va putea descoperi, printr-un examen rapid, sectorul cel mai prielnic infiltrarii valorilor noastre literare, locul unde inscrierea estetica si ideologica este mai facila decat in alta parte. Este de la sine inteles ca acest capitan de corabie poate avea ofiteri in subordine, secunzi si timonieri. Hotararile importante si intreaga raspundere a intreprinderii trebuie sa-i revina insa in exclusivitate. A proceda birocratic, cu referate, rapoarte, comisii inseamna a rapi organizarii orice eficienta, orice rapiditate in executie. Intreaga actiune trebuie coordonata, studiata pana in cele mai mici detalii si o viziune concertata nu poate iesi decat din meditatia constructiva a unui singur spirit.
Admitand ca am cazut de acord asupra persoanei sale (operatie capitala), careia ii vom conferi o foarte larga autoritate punandu-i la dispozitie si mijloacele financiare necesare (evident substantiale, adecvate), tot ce ramane de facut este a schita un plan eficient de lucru, tinand seama ca sfortarea maxima trebuie indreptata in directia difuziunii valorilor literare fundamentale, absolute, susceptibile a atrage cu mai multa probabilitate atentia spiritelor fine occidentale. Evident, literatura romana aspira a se face cunoscuta in latura sa originala, “specifica”, dupa cum se mai spune, caci nu este de imaginat ca libraria franceza se poate arata interesata de versiunea locala a unui oarecare roman de duzina, din acelea care circula pretutindeni pana la saturatie. Deci nici Kessel, nici Maurice Dekobra, in varianta romaneasca, nimic ieftin cosmopolit, nimic trucat sau ostentativ propagandistic, stiuta fiind repulsia cititorului in genere pentru orice ingerinta in reactiunile liberului arbitru literar. Tot ce pare de circumstanta, fabricat intentional nu inspira incredere. Viitorul ghid in capitolele europene ale literaturii romane va trebui, prin urmare, sa tina seama cu scrupulozitate de aceasta constatare obiectiva.
Instrumentul elementar de facilitare a circulatiei in afara, cartea de vizita a literaturii noastre in latura sa originala, profund “specifica” nu poate fi, in consecinta, decat o buna istorie a literaturii romane, astfel conceputa incat sa ilustreze sistematic contributiile scriitorilor romani in functie de valorile universale, in care elementul estetic si cel “comparativ” sa fie conjugat cu finete. Stabilind la tot pasul relatii, introducand scriitorii romani in serii de fapte literare europene, perceptia din partea unui intelectual strain va fi, in felul acesta, facilitata, obscurul pentru el romancier valah fiind adus in cercul sau de notiuni familiare. Literatura romana se cade a fi definita si aceasta operatie nu poate avea loc decat prin indicarea genului proxim (ilustrarea comparatista de relatii) si diferenta specifica (originalitatea sa “specifica”, funciara). Deci, in primul rand, o excelenta istorie literara, introductiva, conceputa pe aceste principii, un bun compediu al literaturii romane in latura sa pozitiva, pe care, de fapt, l-am si obtinut. Idealul, fireste, este ca autorul acestei opere de prezentare literara si conducatorul echipajului de care vorbeam sa fie una si aceeasi persoana.
O serie de masive antologii, pe genuri literare, prevazute cu bune introduceri, referinte bibliografice si critice, prezentand texte cat mai putin exagerate, va trebui sa vina sa documenteze coordonatele sugerate de istoria literara printr-o cunoastere directa a valorilor care au fost pana in acum doar definite si puse in relatii. Un punct capital este prezentarea tehnica, eleganta, pe hartie fina, cu un tipar ales, luand ca model antologiile engleze Oxford Books of Poetry. Este vorba de castigarea unui prestigiu intelectual, care nu poate fi obtinut prin mijloace modice, meschine. In sfarsit, o colectie serioasa de traduceri, impecabil prezentate grafic, cu un text ingrijit, prevazute cu substantiale introduceri si portrete biografice nu poate decat sa intregeasca ceea ce istoria literara si antologiile au efectuat pana acum: punerea in circulatie de nume, referinte, asociatii si sugestii. In aceasta colectie, pe compartimente, vor trebui publicate toate operele reprezentative ale literaturii romane, goala schema informativa fiind astfel umpluta. Insa cum, din motive prea evidente, editurile oficiale nu inspira incredere, va trebui gasita o combinatie cu o mare casa de editura straina, care sa accepte introducerea literaturii romane in colectiile sale, asa cum literatura sovietica a procedat un timp cu La Nouvelle Revue Francaise.
Planurile editoriale, prioritatea oportuna a unui gen asupra altuia, publicarea simultana de opere de fizionomie diferita, toate aceste detalii iarasi sunt de competenta maxima a directorului spiritual al intregii operatii. Despre tehnica propriu-zisa a “lansarii”, difuziunea si metodele cele mai abile de folosit, conjugarea cu eforturile articolului de revista, patrunderea “critica” in constiinte urmeaza a dezbate – eventual – intr-un viitor articol. Deocamdata, va trebui sa retinem doar urmatorul principiu, esential: nu “propaganda ostentativa”, violenta si fatal efemera, tinand de factorii extra-literari, usor perimabili, va trebui sa avem in vedere, ci infiltrarea solida in spirite, prin opere absolute, fundamentale, capabile a interesa dezinteresat, gratuit, sub specia eternitatii. Nu brosura subtire de propaganda a facut gloria si reputatia literara a Frantei, ci opera completa a unor clasici ca Racine si Boileau; Baudelaire a adus mai multe servicii patriei sale decat un intreg buget ministerial.

Este buna dependenta de iubire?

March 15th, 2010

Ex-ii anonimi este o carte din colectia CHIC a Editurii Polirom, ceea ce mi-a sugerat ca va fi o lectura usoara, de buna dispozitie. Ei bine, nu amex-ii-anonimi citi-o usor, parcurgeam cateva pagini si cugetam apoi la cele citite.

Studii asupra sistemului nervos au dovedit ca se creeaza o dependenta in iubire. In acest roman, sapte persoane – femei si barbati – isi analizeaza cazurile. Initiativa a pornit de la Rebecca – despartita de Patrick de luni de zile, dar aflata intr-o stare de sevraj si depresie, asemenea oricarui alt fel de dependent. Asa incat Davey – prietenul ei, care frecventeaza intalnirile Alcoolicilor Anonimi – ii atrage Rebeccai atentia ca are simptomele unui dependent si astfel apare ideea crearii unui grup al unor dependenti de “fosti” – Ex-ii anonimi.

Romanul diseca asadar sapte povesti de dragoste esuata, dar a caror eroi au nevoie sa se vindece de influenta persoanelor de care s-au atasat. Ca si la intalnirile Alcoolicilor Anonimi, se incearca si in cadrul acestui grup niste strategii pe care sa se realizeze psihoterapiile, scopul fiind ca fiecare din grup sa vorbeasca despre dependenta sa emotionala si sa fie ajutat de grup sa gaseasca solutii sa treaca peste aceasta.

Romanul este focusat pe sentimentele Rebeccai si evolutia lor dupa povestea ei cu Patrick, cu ravagiile sufletesti cu care a ramas si consecintele acestora asupra viitoarelor relatii. Dar avem desfasurate inca sase astfel de povesti, in care descoperim si variante de trairi ale unor barbati.

Analizandu-si povestile pana la niveluri foarte profunde, personajele cartii ajung sa constientizeze unde au gresit in relatiile anterioare, reusesc sa invinga dependenta de persoanele iubite, sa incheie relatiile lor si sufleteste si sa vada posibilitatea unor noi experinte sentimentale.

O lectura care pare usoara – mai ales privind coperta si luand in considerare colectia – ajunge sa declanseze in cititor autoanalize a cum ar trebui sa fie o relatie cu persoana iubita.

I.C.R. a lansat sesiunea de finantare 2010-2012, prin intermediul careia se pot accesa fonduri pentru proiecte ce sustin promovarea literaturii romanesti in strainatate

March 4th, 2010

Institutul Cultural Roman a lansat, in februarie a.c., sesiunea de finantare 2010-2012. Este vorba despre un program de cofinantare a proiectelor culturale desfasurate in strainatate privind promovarea culturii romanesti in lume.
Pentru sectiunea promovare si cooperare – unde, consideram noi, s-ar incadra proiecte privind programul_cantemirdomeniul editorial – se pot depune proiecte pana in data de 26 martie 2010.
I.C.R. se implica in proiectele organizatorilor ca si cofinantator, acordand finantare nerambursabila cu conditia ca solicitantul sa contribuie cu cel putin 10% din finantarea acordata de I.C.R.

Detalii despre aceasta sesiune de finantare sunt publicate pe situl www.programulcantemir.ro.

Informatii despre editiile anterioare ale Programului Cantemir am gasit si pe situl www.artline.ro, unde este un interviu cu Raluca Truscanu, directoarea Directiei Generale Programe Externe a ICR si totodata director al Programului Cantemir.

Vom reveni cu informatii despre modul de aplicare la aceasta finantare.