Intrat, cu romanul Ion, in constiinta literara ca "scriitor al lumii rurale", ilustrand prin Padurea Spanzuratilor, Adam si Eva, Ciuleandra, Craisorul, Rascoala noi valente ale epicului - psihologic, metafizic, analitic, social -, L. Rebreanu surprinde mai apoi cititorii cu "un fel de roman politist", dupa propria-i marturisire. O noutate ce contrariaza in epoca.
Amandoi constituie un roman reusit din seria cartilor scrise de L. Rebreanu ca un exercitiu de innoire, in prim-planul actiunii aflandu-se figura Solomiei, patetica in simplitatea ei si in tragismul unei simtiri ce aluneca din albia senzationalului in matca unei drame omenesti. |
