In plin regim comunist romanesc, sub Ceausescu, in Carpatii indepartati dar contemporani, barbatii si femeile intretin raporturi sociale straine celor pe care ideologia dominanta tinde a le impune. Isi regleaza actiunile si gandurile urmand, in liniile esentiale, o logica a relatiilor de alianta si de inrudire calculata cu mare precizie. Dar, daca stiu sa puna in practica aceasta logica la modul reflexiv, in ceea ce priveste aranjamentele de mostenire si de inzestrare, ei o si articuleaza la modul pragmatic prin ceremonial, iar la modul poetic prin ritual. Tocmai aceasta lume de gesturi si de sentimente, de emotii si de pasiuni este restituita de cartea de fata prin interpretarea marilor ritualuri ale nasterii, ale nuntii si ale inmormantarii. Unele dintre produsele culturii romane, cum ar fi nunta mortului-mire in Maramures sau cantecul Zorilor la inmormantarile din Oltenia, nu sunt oare capodopere ale culturii europene vechi? Sa le privim ca pe niste vestigii ale unui patrimoniu milenar pe care de disparitie? Sau mai degraba ca pe niste reprezentatii cu miza reala, date de actorii sociali, care in acest fel isi pot articula mai bine gandirea decat prin discursuri: prin jocul trupurilor, prin manipularea materiilor, prin limbajul culorilor, al mirosurilor si al gusturilor?
Ciobanii din Carpati nu mai aprind "focul viu", focul pe care il aprindeau altadata ca sa-si marcheze stabilirea la pasunile din munte. Dar barbatii si femeile de acolo inca stiu ca nimic nu actualizeaza mai bine relatiile de alianta si de inrudire decat frumusetea si perfectiunea ritualului.
Jean Cuisenier |