Rembrandt

CUPRINS:

Capitolul 1: Ucenicie și ambiƫie (Familia van Rijn trăiește, pare-se, în Leyda de aproape un secol; Apa și focul, primejdii necruƫătoare și neîncetate; Plăceri și rugăciuni; 1609. În sfârșit, războiul încetează; Bogăƫia vine din Orient; O burghezie prosperă și austeră; În 1613, Rembrandt intră la școala latină; Universitatea unde Rembrandt intră pentru a studia literele este fondată de statele generale; Swanenburgh e un pictor printre alƫii; Pieter Lastman nu are alt statut decât Swanenburgh; Deja sigur pe el, Rembrandt se întoarce la Leyda; În Olanda, un pictor este un burghez printre burghezi; Un ”fiu de morar” despre care umblă vorba...; În 1626, Rembrandt a început să graveze istoria sfântă, pe care deja o picta; Rembrandt nu are nici douăzeci de ani. Căutările lui continuă fără răgaz; Cum poƫi picta fără să treci prin Roma?; Primii elevi, primele vânzări);

Capitolul 2: Fast și doliu (La Amsterdam se instalează Rembrandt; O comandă importantă: portretul unui grup reunit pentru a asista la o lecƫie de anatomie; Această lecƫie de anatomie, cum bine știe, va fi comparată cu altele și va fi hotărâtoare; Pânza, care respectă demnitatea comanditarilor și totodată îi uimește, îi aduce lui Rembrandt o glorie neîntârziată; Pe 5 iunie 1633, Rembrandt și Saskia se logodesc; Rembrandt iubește. Este bogat. Este faimos; Maestrul și discipolii; Rembrandt și aviditatea; Saskia, model pentru toate iubirile; Zeiƫa și femeia; Rembrandt și nerăbdarea; Rembrandt vrea o locuinƫă demnă de renumele lui; Rembrandt descoperă la Amsterdam arta din Italia, pe care i se reproșează că nu a vizitat-o; Cornelia, numele doliului; Forƫa portretelor lui Rembrandt; Clarul și obscurul; Rembrandt nu este copleșit doar de Saskia, ci și de o nouă comandă; Portretul companiei este destinat uneia dintre sălile din noua aripă a clădirii Kloveniersdoelen; Rembrandt se consacră pe deplin acestei pânze, săptămâni, luni întregi; Pe 5 iunie 1642, Saskia își exprimă, prin testament, ultimele dorinƫe);

Capitolul 3: Singurătatea și falimentul (Talentul, care-i impresionează pe amatori și colecƫionari, îi face totuși pe clienƫi să strâmbe din nas; Un geniuu este respectat și admirat. Dar este și acceptat?; La sfârșitul anilor 1640, Rembrandt pictează mai puƫine portrete la comandă; Particularităƫi și anecdotă (povestite la mult timp după moartea sa, ele sunt, poate îndoielnice)...; Exigenƫa și libertatea lui Rembrandt devin intolerabile pentru ”clienƫii” care trebuie satisfăcuƫi: aceștia încep să-l evite; Incosecvent și... desfrânat; Rembrandt nu se sinchisește de ameninƫările invidioșilor; Negustorii și oamenii politici se îndepărtează de atelierul său. În schimb, cei din jurul lui Rembrandt sunt, în diverse feluri, niște gânditori; 1652. Creditorii lui Rembrandt se impacientează; Cenzorii sunt mai neiertători decât creditorii; Încă o dată, în 1654, Rembrandt nu poate face faƫă scadenƫelor; Mai 1656. Rembrandt este încolƫit; Pe 25 și 26 iulie se întocmește inventarul tuturor obiectelor din casă; Chiar când urmează să fie deposedat de toate, Rembrandt pictează o a doua lecƫie de anatomie; Vânzarea bunurilor la licitaƫie începe în septembrie 1656);

Capitolul 4: Retragerea și moartea (Rembrandt, oglinda și pictura; Rembrandt, drept, semeƫ, impasibil; Il Maestro; Ultimii ani; Banii sunt și acum o grijă; Pe 18 decembrie 1660, odată vânzările încheiate, sentinƫele pronunƫate și datoriile plătite, e vremea să plece din casa de pe Sint Anthoniesdijk; Comanda pe care i-o face orașul Amsterdam este o invitaƫie de a da formă unui alt vis: cel al mândriei olandeze; În 1662, pânza lui Rembrandt este expusă. Câteva luni mai târziu, e retrasă; Materia din care sunt făcute operele lui Rembrandt îi deconcertează pe clienƫi și-i tulbură chiar și pe iubitorii de pictură...; Sindicii postăvari; Îmbătrânind, îll mai interesează pe pictor recunoașterea de către această burghezie?; Moare, la rândul ei, și a doua parteneră de viaƫă a lui Rembrandt; Titus, care nu are nici 24 de ani, trebuie, de unul singur, să se ocupe de locuinƫa, hrana și îngrijirea lui Rembrandt; În această casă de pe Rozengracht, pe 29 decembrie 1667, primește vizita marelui duce de Toscana, Cosimo al III-lea de Medici; Ce vor fi vorbit marele duce care străbate Europa și pictorul care n-a părăsit niciodată Olanda?; Pictorul se măsoară cu miturile Antichităƫii; Rembrandt, vlăguit, puhav de la rachiul de ienupăr, zbârcit, își privește modelele; Pe 4 octombrie 1669, Rembrandt moare. La șaizeci și trei de ani);

Mărturii și documente (Inventarul picturilor, mobilelor și ustensilelor de menaj găsite la Rembrandt van Rijn; Privirea pictorilor; Cuvintele scriitorilor; Istoricii de artă în faƫa cazului Rembrandt);

Bibliografie;

Lista ilustraƫiilor;

Indice;

Credite fotografice.